“NU DISTRIBUI MAI DEPARTE CĂ NU VA INTERESA PE NIMENI!”

Revin după o mică absenţă cu o postare ceva mai diferită decât cele cu, care v-am obişnuit până acum. Am citit, nu cu multe minute în urmă un articol pe blogul Sabinei Cornovac bloggeriţă şi ea la fel ca şi mine, care, din păcate m-a făcut să mai dau încă o bilă neagră acestei ţări, acestui popor, să îmi fie ruşine de ruşinea altora. După cum Sabina scrie, mesajul a fost scris de Isabela Baxan pe contul ei de Facebook şi a adunat “3245 share si 1820 like-uri in 3 zile“, probabil între timp datele s-au modificat. M-am gândit să îl dau şi eu mai departe, poate uşor uşor vom înceta să mai promovăm non-valorile şi incultura în ţara asta.

Scriu acum pentru că sunt şi eu o mică parte a industriei media, prin prisma facultăţii pe care sunt pe cale să o termin, industrie care parcă a luat-o razna. Scriu pentru că şi eu am fost ca ei, cei despre care se vorbeşte în acest mesaj, ce-i drept nu am ajuns la performanţele lor, mă pot mândri însă cu o experienţă inedită oferită de participarea la Olimpiada Naţională de Chimie în anul 2007. Scriu pentru că m-am săturat de prostia care e promovată şi e oferită drept exemplu “demn de urmat” generaţiilor în formare. Scriu pentru că ştiu cât trebuie să munceşti ca să ajungi la performanţele lor. Scriu pentru că unul dintre cei despre care se vorbeşte acolo este teleormănean de-al meu, şi nu pot decât să mă mândresc cu asta, că oraşul ăla, Alexandria, de care mulţi nu au auzit, chiar dacă-i capitală de judeţ are valorile lui, şi ce valori. Scriu pentru că despre asta trebuie să vorbim. Scriu pentru că vreau … şi ca mine ar trebui să faci şi tu, cititorule. Aşadar, să vedem ce ne spune, Isabela Baxan:

NU DISTRIBUITI MAI DEPARTE CA NU INTERESEAZA PE NIMENI:

Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!!

Aşa, şi?!

Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle. “Feţe de tocilari”, aşa gîndeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15-şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la “trei stele”, ultra-all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o “mîhnită” de profă de biologie.

La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie:“România”. Aeroportul se întrebă: “Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur. “Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie. “Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sînt?” Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?

1. Omer Cerrahoglu – Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu’, din Baia Mare. Avea 14 ani cand cucerea prima medalie de aur, la Bremen , Germania , în 2009. N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gît.

2. Radu Bumbăcea – Fără benoacle. A luat – culmea nesimţirii! – BAC-ul, la “Tudor Vianu”, in Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele si-a fost, deja, acceptat la Cambridge . Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea cînd noi ne apucam de cnezate si voievodate.

3. Ioana Tamaş – la 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate. Singura fată din lot – fără nici o legătură cu fotbalistul! De cînd era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul “Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! “Poftiiiim???!!! N-are nici 20-j de ani şi primeşte diplome pentru “întreaga activitate”?! A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.

4. Tavi Drăgoi – E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar “argint”, dar a fost acceptat, deja, la Harvard! Completare. “Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!

5. Alt benoclist, Fane (Ştefan) Spătaru, from Alexandria – atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a”încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborît o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.

6. Fane (Ştefan) Ivanovici – Vine din Bacău . Cei mai buni prieteni ai lui? Newton, L’Hospital, Gauss…

7. Radu Gologan – e coordonatorul. Prof în Poli, în Bucuresti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică.40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania .

În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina , la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie. Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 de nebacalaureaţi. “Pacyno” se dă cu gel cînd merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi , de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea! Gata, şi aşa povestea e cam lungă…

Apropo, aţi aflat că nea Gigi (asta vara) s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Sau ca Salam si Adrian Copilu’ Minune au mai multi fani (si ai multi bani) decat aveau George Enescu, Eminescu si Brancusi, la un loc?! ‘BRAVOS NATIUNE, HALAL POPOR ! PRIVITI EROIC LA TELEVIZOR!”

Ei bine despre asta vorbim. Ăştia suntem, astea ne sunt valorile, asta ne e ţara, asta promovăm! Şi ca ei sunt foarte mulţi… Pentru asta ar trebui să fie cunoscută România, ţara asta pe care toţi o împroşcă, cu noroi din toate părţile. Aici s-au nascut mari nume ale lumii şi cu siguranţă se vor naşte în continuare. De ce să nu facem în aşa fel încât să nu ne mai fie ruşine să spunem de unde venim atunci când punem piciorul pe meleaguri străine, ci să fim mândri?! Ar mai fi multe de spus, dar aleg să pun punct aici.

“Be yourself, everyone else is already taken.” Bisous!