Expresivitate pisicească…

Oamenii şi animalele, două specii aparent diferite, dar în esenţă atât de asemănătoare.

Scriu aceste rânduri motivată de două filmueţe găsite pe net acum ceva timp.

Ambele au ca personaj principal câte o pisică/un motan … poate pentru cei care mă cunosc mai bine o să pară puţin ciudat faptul că scriu despre pisici. De ce?! Pentru că până acum ceva timp, nu prea le suportam, poate şi pentru faptul că în general nu suport linguşelile şi “mâţâielile” şi pentru că în copilărie am avut ceva experienţe neplăcute cu aceste feline, dar între timp am revenit la sentimente mai bune şi încep să cred că sunt chiar simpatice şi speciale, dar mai ales foarte expresive şi afurisite.

Dovadă sunt şi cele două filmuleţe:

Primul prezintă o pisică dornică de afecţiune, care îi “cerşeşte” stăpânei ei câteva mângâieri, pe care, de altfel, le şi primeşte în urma insistenţelor. Ceea ce demonstrează încă o dată că insistenţa, persistenţa şi perseverenţa sunt cheia către succes! :)) Ar trebui să luăm aminte…

La polul opus avem o pisică care nu este tocmai într-o bună dispoziţie şi refuză mângâierile stăpânei/stăpânului său. Acesta încearcă să o dezmierde, fără succes însă, e fix ca în melodia lui Guess Who-AZI NU. Şi nu doar că îi dă mâinile la o parte, dar ştie că este şi filmată şi împinge aparatul cu lăbuţa:

Mie mi se par tare amuzante ambele filmuleţe. E interesant modul în care şi ele, la fel ca şi noi trec de la o stare la alta, au chef să fie alintate, să se joace întocmai ca un om.

Voi ce părere aveţi? Care filmuleţ vă place mai mult?

“Be youself, everyone else is already taken.” Bisous!