Cozonac, cozonăcel abia scos din cuptorel…

Nu ştiu pentru voi cum e, dar pentru mine perioada sărbătorilor este una foarte aglomerată, cu multe pregătiri, multe ore petrecute în bucătărie, ce-i drept îmi şi place şi vreau să învăţ şi eu de la mama cât mai multe. De exemplu ieri am făcut primii cozonaci din viaţa mea, activitate care mi-a ocupat aproape întreaga zi, sincer nu ştiu cum se descurca mama înainte, singură cu toate pregătirile, şi cozonaci şi sărmăluţe, caltaboş şi prăjituri şi multe alte bunătăţi. Merită un premiu clar! Dar poate cel mai mare premiu pentru ea a fost întotdeauna faptul că ne-a vazut pe noi mulţumiţi şi că i-am apreciat merindele făcute cu atâta trudă dar mai ales, cu multă dragoste.

Dar să revenim acum la cozonacii mei. Multă muncă, dar în final se merită efortul pentru că gustul lor nu se poate compara cu al niciun altui cozonac, ca să nu mai vorbim de mirosul care se simte în întreaga casă…mmm, asta înseamnă Crăciun pentru mine.

Da, şi cu ocazia asta am învăţat să şi frământ, o operaţiune destul de epizantă, întregul procedeu a echivalat câteva exerciţii făcute la sală, deci pot spune că am îmbinat utilul cu plăcutul?!

Iată şi etapele prin care au trecut cozonacii mei :

Image

Da-da! De mine e făcută toată coca asta :))…

Image

Şi aşa frumos tot eu i-am împletit :D…

Image

Însă ca să ajungă în stadiul ăsta am cerut ajutorul cuptorului, care a făcut o treabă minunată…

Image

Ei da el este cozonacul meu special, eu i-am spus COZONAC-TRANDAFIR!

Ce părere aveţi de cozonacii mei? Cum m-am descurcat pentru prima oară? :-s

“Be yourself, everyone else is already taken.” Bisous!